Tot ceea ce noi azi știm și credem despre noi, despre lumea din jurul nostru, despre viață, despre părinții noștri, despre bani, despre cum merg lucrurile pe lumea asta sunt stocate în noi sub formă de credințe. Scopul lor principal este să ne dea un sentiment de predictibilitate, să ne facă să simțim că noi putem controla viața noastră și modul în care ceilalți ne percep.
Viața ne face periodic update-uri, ea nu este liniară și mai ales nu poate fi controlată, iar un om care este conștient de acest fapt trăiește mai lin, mai ușor, își alege bătăliile, știe că totul depinde de el, de modul în care își asumă responsabilitatea. Pe când un alt om, care este fixat în ideile lui strâmte despre cum ar trebui să fie lucrurile, ce face? Se enervează, suferă, poate se crede ghinionist când se uită în jurul lui.
Mintea noastră are nevoie de update-uri. Am învățat multe lucruri despre noi care nu ne mai sunt de folos, am păstrat amintiri dureroase sau frumoase, oamenii care au plecat, dar noi încă îi ținem în noi. Ce facem când ținem așa cu toată puterea noastră de ele? Îi spunem minții că doar atunci a fost bine, doar așa se trăiește, sau păstrăm amintirile dureroase ca să ne putem proteja. Astea sunt iluzii mascate de credințe. Te țin închis într-o buclă.